08.12.07
Sub Zodia Mitocanului
Nu demult mitocanul, ( Dex Online: MITOCÁN adj., s.bădăran, grosolan, mahalagiu, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, ţărănoi, ţoapă, ţopârlan) reprezenta o simpla anomalie, o relicva a trecutului de pestera, un semn nefast al lipsurilor in educatie si caracter.
Te loveai intimplator de cite un mitocan, la coada, la posta, la stadion. Iti strica ziua, poate chiar si digestia, dar in principiu supravietuiai evenimentului, cu o pauza prelungita de cafea, o carte buna, sau o plimbare in parc.
Mitocanul, subiect de satira si bascalie, sufera in timp o metamorfoza vecina cu senzationalul. Supravietuieste cu brio marginalizarii si dovedeste trasaturi indispensabile luptei pentru dezvoltarea multilaterala si propasirea personala contemporana.
In incercarea de a-si depasi conditia, mitocanul iese din umbra anonimatului, devine un conducator, un exemplu demn de urmat, ce mai, chintesenta succesului contemporan. Mitocania se transforma in mantra omului modern, devine noul spirit de cutezanta.
Dupa schimbarea majora de statut, schimbarea de imagine este mai mult decit binevenita. Una este grobianul de duzina care te parfumeaza cu damful lui de ceapa si alta este omul de afaceri, carieristul de tip nou sau curvistina cu pretentii de femeie de cariera.
Intr-o lume in care succesul este determinat de forma si nu de fond, mitocanul detine pozitiile fruntase. Iti rinjeste cu nesimtirea crasa a idiotului autentic: “Ehhh! Uite ce destept sint eu!”
Mitocanul e plin de energie si avint. Croseteaza planuri, traseaza directive, da peste nas, da din coate, si din cind in cind imparte cite un sut in fund cui se intimpla sa fie in zona. Nu se jeneaza sa-si faca reclama, sa inventeze calitati care nu le are, sa se dea drept altcineva. Mitocanul se simte perfect in pielea de impostor. Atractia sa morbida pentru bani, il face un om al momentului, indispensabil in casta marilor mitocani, demn de urmat de catre mitocanasii in devenire.
Mitocanul simte nevoia sa dea lectii, de stil, spiritualitate si ingeniozitate antreprenoriala. Tine mortis sa-si imparta genialitatea de carton cu intreg mapamondul. E convins ca harul lui este unic, imposibil de emulat.
Da-i un microfon, daca ti s-a urit cu binele! Nu o sa mai scapi de el. O sa pretinda ca e cintaret, actor, prezentator de stiri, politician, adica orice il poate mentine in lumina reflectorului si ii umple buzunarele.
Stilul lui de viata umple paginile publicatiilor de pretutindeni. Prostioare poleite, colaje de imagini lipsite de continut real. Consensul general este ca prostimea trebuie tinuta la curent cu schimbarea de faianta, trusou sau consort, a vreunui invirtit al momentului.Vrei sa te simti stinjenit, incapabil, ratat? Citeste povestea vietii lui. Vrei sa fii confuz? Asculta-i bilbele si urmareste-i grimasele televizate.
Tupeul, verisorul cizelat al mitocaniei, se bucura la rindul lui de o popularitate fara precedent. In concordanta cu normele momentului, lipsa tupeului este catalogata drept slabiciune, prostie, lipsa de initiativa. Nu ai carte? Nici o problema. Nu ai tupeu? Nu ai parte!
Duci lipsa de mitocanie? Fa-ti rost de ea, intereseaza-te cine are, afla unde se da, ca miine poimiine, te prapadesti sufocat de prea mult bun simt. Cui ii trebuie un epitaf lesinat de genul:
“Aici se odihneste Ionel, disparut in floarea virstei, rapus de prea mult bun simt si o constiinta incomoda, incapabil sa minta, sa-si sape colegii, sa pacaleasca, sa picheteze junioare cu casu’ la gura, sa-si procure un automobil luxos, casa cu obelisc sau vacanta in Nepal.”
Deocamdata e bine. Cel mai rau lucru’ care se poate intimpla, in cazul in care iti lipseste o doza sanatoasa de nesimtire, este sa nu ajungi nicaieri. Se poate si mai rau…?!
